Anunț important legat de COVID-19  Citește mai mult

Cristina Nițu: Sfârșitul unei aventuri și un vis devenit realitate

luni, 6 decembrie 2021

Blogs

Initial se discutase despre o participare a unei echipe masculine la Gentleman's Race Bacău, iar eu eram trecută la capitolul suport tehnic, în mașină, la căldurică. Pe măsură ce se apropia startul cursei, am realizat că traseul meu a fost schimbat și, volens nolens, voi face echipa cu 3 băieți, nerăbdatori, dar nu suficienți, sa participe la o cursa in acest format. Cu fiecare zi care trecea lațul devenea din ce în ce mai strâns pentru că nimeni nu cuteza să se înscrie în echipă ca participantul cu numărul 4!

Dimineata cursei ne-a prins răzuind de gheață parbrizul masinii tehnice. Am zâmbit de complezență la poza de grup făcută înainte de a ne urca pe bicicleta, crezând că va fi singura dată când vom schița acel gest în ziua aceea. A fost un zâmbet cu dinți.

La start, era o atmosferă în totală contradicție cu temperatura de afară: muzică ritmată, concurenți nerăbdători și prietenoși, zâmbete din toate părțile, glume, voie bună.

Startul s-a dat cumva repede, aveam de parcurs primii km în coborare, slabe șanse să te încălzești. Am decis că voi fi dârză și nu mă voi plânge cât ține cursa, dar nici n-am plecat bine când am realizat ca nu pot schimba vitezele, explicația rapidă fiind că bateria de la DI2 a bicicletei Liv Langma nu este încărcată.

În râsetele contagioase ale colegilor de echipă, am oprit la cazare, am luat încărcătorul, bateria externă, banda adezivă și am încropit un sistem care să ne permită să continuăm. Era singurul lucru pe care ni-l doream: să fim în competiție. Chiar dacă Gentelmen's Race este o cursă fără clasament, în mod neoficial, toate echipele își cronometreaza parcursul, iar targetul nostru era să nu ajungem ultimii. Faptul că imediat dupa start am făcut o pauza consistentă nu era de natură să ne ajute, dar tot mai speram într-o minune divină.

Traseul, în ciuda dificultății și temperaturii, a fost foarte frumos, presărat cu nenumărate urcări pe care le-am bombănit  fără discriminare și la dus, și la întors. Minutele treceau cu repeziciune, la fel și kilometri, ritmul în spatele băieților era destul de aprig, Doamne Doamne și-a făcut mila cu noi și ne-a trimis un soare cu dinți să ne mai dezmorțim, totul părea că merge perfect. Până la prima porțiune de drum neasfaltat care s-a nimerit să fie pe coborâre și cu ceva piatră cubică. Mie mi s-a părut că frâna de față nu ține foarte bine, dar Langma mea mi-a dovedit că mă înșel și, în următoarele secunde, mă roteam peste cap în mijlocul șoselei. Bicicleta n-a pățit nimic :))

Punctul de întoarcere a venit ca o ușurare. Acum eram sigură că voi reuși să ajung la finish. Fiind o echipă formată din 4 membri, nu-mi permiteam "luxul" unui abandon, coechipierii se bazau pe mine. Traseul spre Slănic Moldova mi s-a părut nesfârșit, iar ultimii km au reprezentat un adevărat test al rezistenței fizice și, mai ales, mentale.

Trecerea prin poarta de finish a însemnat sfârșitul unei aventuri și a unui vis devenit realitate.

Le mulțumesc coechipierilor că au avut încredere în mine că pot face față acestei provocari și mi-au fost alături pe tot parcursul cursei.

Toate astea ar fi fost infinit mai grele fără suportul masinii tehnice căreia trebuie sa-i apreciez deosebita înțelegere și răbdarea de care a dat dovadă atâtea ore.

P.S.

Nu am fost ultima echipă 🙂 Mission completed!

Share

News sections

produs
produs
14 Articole
Liv
Liv
17 Articole
Blogs
Blogs
1 Articol