Anunț important legat de COVID-19  Citește mai mult

Cel mai mare dezavantaj al unei echipe formată exclusiv din fete? Niciunul! Dacă ai o echipă asumată!

marți, 16 noiembrie 2021

Liv

Simona, brand ambassador LIV: Sunt aproape 6 ani de când îmi doresc să particip la o competiție de tip Gentlemen's Race. Dar nu oricum, ci într-o echipă de fete. Am amânat mereu momentul pentru că niciodată nu m-am considerat suficient de pregătită fizic și nici suficient de puternică mental pentru a face față tuturor evenimentelor neprevăzute și neplăcute, inerente în astfel de situații. Pentru că, între a pedala singur pe o distanță de 170 km în orice condiții și a o face alături de 3-4-5 parteneri, respectând condiția esențială a competiției, respectiv de a pedala și a ajunge la finish împreună, este o diferență majoră. În urmă cu 6 ani am asistat un grup de băieți din poziția conducătorului auto și încă îmi aduc aminte frustrările prin care au trecut în ciuda faptului că, practic, toate premisele le erau favorabile: erau puternici, se cunoșteau bine, se antrenau împreună, aveau printre ei un fost campion național la șosea, iar vremea era numai bună de pedalat. Și totuși, a fost suficient ca unul dintre băieți să aibă o zi proastă ca toată tura să se transforme într-un calvar atât pentru participanți, cât și pentru însoțitori.

Gentlemen's Race Bacău ar fi trebuit să fie organizat de Adrian Răspopa, campionul de raliu pasionat și de ciclism. Un accident nefericit care a avut loc pe 12 septembrie 2021 i-a curmat viața, iar partenera lui, Luiza, în ciuda tuturor vicisitudinilor, a insistat să ducă mai departe proiectul lui Adrian, împreună cu Alexandru Ciocan. Aflând decizia Luizei, s-a insinuat ideea că e cel mai bun moment de a face un pas către ceva ce-mi doresc de atâta timp. Am verificat echipele înscrise: doar băieți pentru că Bacăul este ofertant ochilor, dar mai puțin picioarelor. 0 zone cu plat și fără vânt. Am verificat prognoza: ploaie și temperaturi maxime de 9 grade! Cum nu se putea mai prost pentru un început. Și a venit Ana a lui Frunzeanu (de fapt, Ana Cernat): Hai să participăm la Gentlemen's Race! Abia ne cunoșteam, cred că am făcut o tură prin împrejurimile Ploieștiului într-un grup extins și am mers împreună la Road Grand Tour Pucioasa. E adevărat că ambele întâlniri au fost plăcute, dar de aici până la Gentlemen's Race Bacău, e cale lungă. Și totuși, am spus: Hai! 1 inconștient + 1 inconștient = 2 inconștienți/e. Mai aveam nevoie de minim 2 așa că am început recrutarea de talente. Victoria Donos n-a opus niciun fel de rezistență, a spus DA rapid deși singurele relații pe care le-am avut anterior acestui eveniment au fost să mergem în același grup cu Lucian Mândruță cu bicicleta la mare și faptul că ne-am cunoscut când a testat/cumpărat fosta mea bicicletă LIVAvail Advanced! Sumar? 3 inconștiente! Ana a vorbit cu Dariela Ionescu, prietena ei din liceu și una dintre cele mai bune cicliste amatoare de la noi. Din nou, succes zdrobitor, mai aveam încă un DA. La Dariela nu se mai poate vorbi despre inconștiență, ci despre perseverență, pregătire temeinică și forță. Dar raportul între forță și slăbiciune era inechitabil așa că am îndrăznit mai mult și i-am făcut aceeași propunere Denisei Romașcanu. M-a ținut puțin în șah, dar, într-un final a venit confirmarea faptului că AVEM o echipă de fete pregătite să concureze în orice condiții. Mi se părea de-a dreptul ireal!

Timpul pe care l-am avut la dispoziție până la cursă l-am folosit ca să mă pregătesc cât mai eficient atât fizic, cât și psihic. Îmi era teama de 2 lucruri: ca n-am să fac față exercițiului mecanic și că oboseala, frigul, ploaia, eventualele defecțiuni tehnice își vor spune cuvântul și vor transforma totul într-un fiasco. Serios, era aproape imposibil să meargă totul bine în condițiile în care n-am apucat să facem nici măcar un antrenament împreună, iar eu, de exemplu, am pedalat doar de 2 ori în toată viața mea mai mult de 100 km. Când am ajuns la Slănic Moldova, aveam toate atât de mult echipament la noi încât am fi putut îmbrăca o echipă formată din 10 fete. Vestea proastă: Dariela n-a mai putut veni din cauza unei bronșite. Vestea bună: ploaia părea că ne va ocoli. În primii 80 de km am avut atât de multe emoții încât n-am respectat prima regulă la turele de anduranță: să mănânci constant. Eram atentă la orice altceva în afară de mine, amușinam precum un câine de vânătoare fiecare stare și fiecare tonalitate mai înaltă ca să pot regla lucrurile rapid așa că nu am simțit când am ajuns la punctul de întoarcere. Abia acolo m-am relaxat puțin. Nu era nimeni dărâmat, moralul era sus, vremea s-a dovedit a fi mult mai puțin haină decât promitea inițial așa că încă 85 de km erau rezonabili. La punctul de alimentare am apucat să mănânc ceva, dar prea puțin pentru nevoile mele așa că am început să mănânc din proviziile pe care Frunzeanu le căra în mașină: tone de sandwich-uri! Cum aproape nimic n-a fost plat pe acel traseu, mă prindeau coborârile cu sandwich-ul în dinți, în timp ce Frunzeanu urla: aruncă-l că-ți dau altul! Denisa a dus greul și, de fiecare dată când stăteam în roata ei, îi mulțumeam în gând. Era o plăcere să mergi cursiv, practic, să te odihnești. Ultimele urcări ne-au cam paradit că obosite eram deja, iar tensiunea începea să-și facă simțită prezența. Din fericire, n-a existat niciun eveniment neplăcut, nici măcar un cuvânt aruncat la nervi, ci doar o încordare absolut normală după atâția kilometri. Iar acea încordare s-a risipit în secunda în care am realizat că am atins ce ne-am propus: am făcut o cursă grea, în 4 fete, fără să lăsăm pe nimeni în urmă, fără să ne sfădim. Când am aflat că nu am fost ultima echipă din concurs, radiam toate de fericire.

Nu știu nici acum dacă mi-aș mai asuma încă o dată aceleași riscuri și aș mai repeta experiența. Nu sunt un sportiv, nu am această pretenție, dimpotrivă, sunt un om cu un job solicitant, cu o casă și o familie de întreținut, un om căruia îi mai place și să citească, să aibă grijă de grădină și să socializeze, nu doar să facă sport. Și totuși, bogăția de sentimente pe care am trăit-o cu această experiență a fost de-a dreptul copleșitoare și le mulțumesc din suflet fetelor că au acceptat să facă parte din #LIVLadies. Fără ele, acum aș fi fost mult mai săracă.

Ana: Desi pasionată de munte, anul 2021 pentru mine a fost anul bicicletei. Vine o conjunctura uneori când te trezești înconjurat de oameni speciali și îți dorești să fii mai mult cu ei. Așa s-a întâmplat ca, datorită Darielei Ionescu, lui Marian Frunzeanu și, last but not least, Simonei, să mă trezesc venită de nicăieri, aproape de elita ciclista locală, eu cu mai puțin de 2000 de km pedalați vreodată pe șosea. Așa că, atunci când a venit vorba de Gentlemen's Race, am ridicat mâna, și în ciuda distanței de 170 km, împreună cu alte 4 fete am ales să pedalez într-o echipă all girls. Singurul meu atu era anduranța mentală dobândită pe munte, și poate curajul sau inconștiența. Și echipa a fost o provocare, ne doream să fim 6 sau măcar 5, în cazul unui abandon să terminăm cursa, și deși s-au oferit mulți băieți să pedaleze cu noi, am rămas neclintite: Simona, Denisa, Dariela, Victoria și subsemnata. Zeii însă nu păreau a ține cu noi. Prietena mea din copilărie și una dintre cele doua cicliste experimentate, Dariela, a fost reținută acasă de bronșită. Vremea se arăta îngrozitoare, frig și ploaie.

Denisa Romașcanu, cu calmul dat de experiența atâtor curse, ne-a instruit, ne-a oferit tips & tricks și ne-a încurajat, așa că am pornit la drum spre Slănic Moldova cu un as în mânecă, indiferent de cum urma să fie vremea. Aveam și confortul că nu una, ci 2 mașini ne vor urmări, just in case, și nu oricine: emblemă a ciclismului de șosea din România și actual antrenor al echipei de ciclism din Otopeni, Mircea Romașcanu + Marian Frunzeanu, fost ciclist de performanță și inițiator al Academiei de Ciclism de Șosea, Marian Frunzeanu Academy. Suport mai bun nu am fi putut avea. Au urmat cei 170 km de care acum îmi amintesc cam cum îmi amintesc de nașterea băiatului: doar momentele frumoase. Dar, wait, a fost chiar frumos. Vremea mult mai bună, așa cum a prezis Denisa, fără ploaie, dar cu vânt rece. O echipa unită, pe principiul nobody gets left behind. Victoria alerga în adidași, fără SPD-uri, lucru care a făcut mulți băieți să ridice circumspecți dintr-o sprânceană, pe motiv: hai că-i prea de tot, frate! Eu am fost în dificultate de câteva ori pe plat unde nu știu să alerg, singura soluție fiind să mă lipesc de roata Denisei sau a Simonei. Evident, Denisa a dus cel mai mult trena, și greul cursei. Am pornit ca echipa, ne-am regrupat pe dealuri (au fost multe), am terminat ca echipă, spre surprinderea noastră în fața câtorva echipe all boys. Sunt nouă în acest sport, iar Gentlemen Race a dovedit încă o dată că frumusețea lui nu stă în podium, cățărări, sprinturi, sau biciclete de top, ci în echipă. Poți avea orice echipament, fără echipă nu ai nicio sansă. Iar de la echipă, acum avem și o frumoasă prietenie pe care sperăm să o fructificăm și în viitor!

Denisa: M-a încântat din start ideea de a face o călătorie pe bicicletă alături de alte 4 coechipiere pentru că fetele rar se aventurează singure la 170 de km pe șosea. Cu atât mai puțin pe vreme rece, când buletinul meteo prognozează ploaie, cum se anunța pentru data evenimentului. Deși am numărat mai multe argumente contra acestei inițiative decât cele pro, hotărârea pe care am simțit-o din partea Simonei, Anei, Victoriei și Darielei m-a făcut să cred în șansele de reușită ale demersului nostru. Să mergi în echipă, pe bicicletă, o asemenea distanță nu e deloc simplu, mai ales atunci când coechipierii nu se cunosc, nu-și cunosc limitele sau capacitățile și n-au mai parcurs anterior distanțe de peste 100 km. Competiția noastră n-a fost cu alte echipe înscrise în concurs, ci cu propriile noastre limite. Șansele noastre de a ajunge la finish în formulă completă au sfidat puțin logica simplă. A fost exact ce am sperat să experimentez: energia pozitivă pe care ți-o dă entuziasmul și voința de a ajunge la finish, indiferent de inconveniente. Aceasta este energia care mișcă munții din loc și modelează caractere puternice. În plus, am avut bucuria de a cunoaște alte fete care, ca și mine, iubesc să pedaleze, nu doar pentru senzația de libertate pe care ți-o dă bicicleta, ci și pentru că te poate ajuta să te cunoști mai bine.

Victoria: N-ai de unde să știi care îți e limita până nu-ți propui să afli! Cu acest gând am răspuns invitației de face parte din echipa Liv Ladies la Gentlemen's Race, primul meu concurs de ciclism, prima experiență de pedalare în echipă, dar și prima tură de anduranță. Experiența de la Gentlemen's Race mi-a arătat că în echipă nu mai există „eu pot”, ci „noi putem” și că ideea de a ajunge toate la finiș, se poate transformă în „noi vrem să ajungem la finiș într-un timp mai bun decât alte echipe”.

Share

News sections

produs
produs
14 Articole
Liv
Liv
17 Articole
Blogs
Blogs
1 Articol